Gând cu gând și ram cu ram
Le adun, bătute-n geam,
Din grădina înserării,
Din întreg cuprinsul mării;
Vise stinse și uitate
Și speranțe aruncate
Peste gardu-nalt al vieții
Drept în gropile tristeții.
Fără glas, fără contur,
Fără valsuri împrejur,
Amorțită, m-am culcat
Peste-un dor demult uitat…
Somn adânc dorm, fără vis,
Fără punți peste abis.
Numai sufletul curat
Îmi tresare ne-ncetat,
Așteptând trezirea penei,
Așteptând trecerea iernii
Când din pupa fără limfa
Va întinde-aripi de nimfa.
autoare Ruxanda Lotocovschi
