
S-a-nchis azi pământul, nu ne mai primește,
Ce-aștepti, suflet trist și-obosit?
Iar cerul de sus de prin abur privește:
Nu azi, azi nu-i zi de primit.
Trec stoluri de corbi, să aștepte se-adună,
Când prada va fi fără zvâc,
Și ciocu-și ascut de a inimii strună
Și râsul lor răsună sec.
Suflete umblă cu umbre-ntre dește,
Tușind existența-n exil;
Un înger de pază privirea-și ferește,
Azi nu e decât un debil.
autoare Ruxanda Lotocovschi
