Sunt zile

când și a respira mi se pare prea mult…

Când orele, minutele și clipele

capătă trupuri și greutate,

și trebuie să respir

și trebuie să sper.

Iar speranța nu e de fier,

Dar e grea,

Îmi trage inima în jos,

Îmi atârnă de suflet

Ca un lacăt inutil

Pus la o ușă descuiată,

Ca un drug pus la o poartă

Fără ziduri,

Ca un rucsac pe spatele

Unuia care se îneacă,

Ca un cadou

În brațele unui mort.

Sunt zile

când și a respira mi se pare prea mult…

Luly

5 2 votes
Article Rating